Follow psyuser on WordPress.com

Constiinta si credinta religioasa

Toti oamenii normali au un simt al moralitatii,un crez: cred ca unele lucruri sunt corecte si altele gresite. In psihologie se vorbeste de constiinta morala, in religie de samanta divina. Constiinta fiecarei persoane e amprentata de aceasta credinta, a binelui si a raului iar convingerea mea personala e ca credinta religioasa face parte din constiinta tuturor oamenilor , atat doar ca anumiti oameni devin constienti de credinta lor religioasa, altii nu, si isi spun atei. Psihologia credintelor religioase ar trebui sa inceapa cu acceptarea acestei structuri a constiintei individului. Dovada stau antropologii care sustin fara tagada ca oamenii stiu ce e bine si ce e rau, nativ. Diferentele culturale fac oamenii sa para diferiti, de la o cultura la alta, dar constiinta unei fiinte umane are inserata in ea credinta religioasa, unii oameni constientizand-o, altii nu. De ce unii oameni nu isi constientizeza credinta religioasa? Fiindca desi constiinta binelui si a raului e universal valabila, convingerile personale pot fi mai ferme sau mai laxe, formulate mai explicit sau mai implicit. In raport cu ele se plaseaza, pe de o parte punctele de vedere si opiniile, pe de alta parte credintele.Uneori persoana adera ferm la o religie care il reprezinta, alteori isi formuleaza o „filozofie de viata”,ca in cazul ateilor,ambele situatii justificand modul propriu de a trai. Identitatea de sine a unui individ exista tocmai datorita acestei libertati interioare, a liberului arbitru, identitate care isi gaseste conturul definitiv doar in acord cu constiinta morala, a carei structura e credinta religioasa.