Follow psyuser on WordPress.com

Cea mai buna psihoterapie e spovedania

 

„E ingrasat pamantul cu gunoaie

Spre-a zamisli frumosii trandafiri.” (Vieru)

Prin spovedanie vreau sa zic marturisirea pacatelor. E un gest eliberator. Pacatele se marturisesc in actul spovedaniei incepand cu cele mai mari, cele care ne  mustra constiinta cel mai tare. E un act de maxima sinceritate si o sansa de a ne „reseta” la parametrii optimi. Nicio psihoterapie nu va reusi „restructurarea personalitatii” tale mai bine decat intrarea in matca in urma Citește în continuare »


Fericirea (draft)

Un motan mare vede un motanel alergand dupa propria-i coada si il intreaba:

„De ce faci asta?”

Motanelul raspunde:

„Am invatat ca lucrul cel mai bun pentru o pisica  este fericirea si ca fericirea  este coada mea. Asa ca alerg dupa ea: cand o s-o prind, o sa gasesc fericirea!”

Dar motanul mai batran zice:

„Fiule, si eu am luat aminte la treburile universului. Si eu am inteles ca fericirea sta in coada mea. Dar , am observat ca, ori de cate ori alerg dupa ea, ea fuge de mine, iar cand imi vad de treburile mele vine cuminte dupa mine, oriunde m-as duce….”

Fericirea este cu noi, daca nu ne inversunam sa alergam dupa ea…


Nostalgia originilor

Un prieten  mi-a scris ca el a  ales varianta „respirabila” a vietii, a ales sa traiasca la tara.

Intamplator (sau nu) in biblioteca vecinilor am gasit un soi de revistutze ciudate pentru mine, in care se explica despre rasaduri, despre un calendar a semanatului diverselor legume, am gasit chiar si un soi de capsuni cataratoare, tot felul de metode de a dezinfecta pamantul înainte sa pui ceva in el, ce mai, un univers nou pentru mine.

Oare cum o fi sa traiesti la casa, sa ai portia ta de gradina, in care sa vezi ca rasare ceva? Cum o fi sa tai crengutele unui copac, sa controlezi starea mugurilor, sa ingrijesti ranile pomilor?

Sau sa-ti  vezi pisicul calcând pe iarbacruda…inspectând gâze…sau sa cauti in cuibul unei gaini…sau sa ai un stol de gâste?

Oare cum o fi?


Cum sa nu accesezi un job

In primul rand trebuie sa constientizezi ca tu meriti mai mult decat 1000 ron/luna.Ca ai facut 4 ani de facultate si 2 de master ca sa meriti mai mult.

Apoi trebuie sa stii ca  la un targ de joburi te simti despuiat, gol, in fata unora cu tupeul de a-si face un SRL si de a poza in angajator.

Apoi trebuie sa mai ai nesimtirea de a riposta verbal atunci cand patronul unei alimentare zice ca te angajeaza daca joi, de la 2 la 4 trece pe la tine pe-acasa.

Apoi te duci la un examen la o institutie publica, unde o fosta colega stie subiectele.Si ia postul.

Apoi treci pe la profesorul tau din facultate, doctor in psihiatrie, pe care il considerai un intelectual.. care se uita la tine cam cum te uiti tu pe geam…

Si gata.

Pur si simplu esti un om fara job.

Evrika!