Follow psyuser on WordPress.com

Te urasc zambind. Agresivitatea pasiva

Când mânia se exprima în taina, „la foc mic”, iar la exterior apare ca atitudine docila, zâmbitoare chiar, vorbim de agresivitate pasiva. Mânia nemarturisita  face o sotie sa cheltuie excesiv, sa-si neglizeze lookul, sa arda mâncarea, pe un sot sa taca excesiv când celalat partener asteapta un raspuns de la el, pe un fost sot sa intarzie plata alocatiei copilului, pe un subaltern sa intarzie/uite/greseasca anumite situatii urgente pentru seful sau.

Agresivitatea pasiva a cuiva cu care nu avem „nimic de impartit” se poate revarsa asupra noastra prin remarci sarcastice, ironii iar când le cerem explicatii auzim remarci de genul: „Eiii, hai ca am glumit!”; „Tu chiar crezi ca vorbeam serios?””Vai, ce sensibil(a) esti!”. Daca la ironiile  lor rasundem cu aceeasi moneda se transforma brusc in victime prost intelese!

Un agresor pasiv poate sa ne manipuleze un timp, pâna ne dam seama de mânia lui latenta si de faptul ca suntem agresati cu zâmbetul pe fata.

Agresorul pasiv oscileaza intre a fi independent si a depinde de altii, uneori mânia latenta  ascunde dezamagiri sau oprimari suferite perioade lungi de timp.

Ea si El sunt casatoriti de zece ani. El ii duce dimineata micul dejun la pat, iar ea ii cumpara parfumul favorit. Amandurora le place sa gateasca, le place sa iasa cu prietenii si toti ii admira pentru cat de amabili si politicosi sunt unul cu celalalt. Intre prieteni ea ii lauda simtul artistic iar el se declara mandru de lansarea ei in afaceri. Nu vorbesc niciodata in contradictoriu, nici in public nici acasa.

Totusi, ea i-a pus in vedere de nenumarate ori sa isi gaseasca un serviciu, spunandu-i ca s-a saturat sa il intretina. El a refuzat de fiecare data, ani la rand. De doi ani nu mai au activitate sexuala, el nemaidorind acest lucru. Cand ea intr-o seara si-a pus o lenjerie sexy, provocatoare el i-a zis: „Ce te-a apucat? „Si subiectul a fost inchis. De atunci, el mergea sa se culce dupa ce ea a adormit, intre timp uitandu-se la tv.

Ea, avand o stima de sine scazuta, se simtea securizata de statulul de femeie maritata si de spatiul locativ al sotului. Cam de un an ea are un sofer cu care isi razbuna lipsa de interes sexual a sotului pentru ea. Cand el a intuit infidelitatea ei s-a cuplat cu cea mai buna prietena a ei. Intre timp isi zambeau reciproc. Un psiholog a pus lucrurile in lumina. Ea a plecat…zambind. El a afirmat ca plecarea ei a fost pecetluita demult, cam de doi ani…

In fapt amandoi se urau cu zambetul pe buze.

Reclame

Jocul de-a nebunii

     Pot specialistii sa distinga intre un om normal si un bolnav psihic?(cuvantul „nebun ” nu se mai  foloseste in limbajul medical, iar in crestinism e un cuvant interzis)

     Iata doua experimente:

1.   Opt persoane (trei femei si cinci barbati: patru psihologi, un psihiatru, un pediatru, un pictor, o menajera) au avut la dispozitie o lista cu 12 spitale psihiatrice. Ei trebuiau sa incerce sa se faca internati intr-unul din aceste spitale pe baza declaratiei ca aud voci confuze. Odata internati, „pacientii” trebuiau sa se comporte normal, sa fie disciplinati si amabili si sa sustina ca vocile  disparusera. Toti, in afara de unul, au fost internati cu diagnosticul de schizofrenie. Spitalizarea lor a durat 19 zile, in medie. Inselatoria nu a fost nicidecum descoperita si ei au fost trimisi acasa cu diagnosticul „schizofren in stare de remisie” (Statele Unite, 1970)

2.    D, o tanara de 21 ani, studii medii, isi dorea cateva zile libere de la fabrica. Se prezinta la psihiatru sustinand ca vede o luminita care ii transmite mesaje. Este internata cu diagnosticul de schizofrenie si trimisa la un spital o luna de zile. D chiar face haz de experienta ei sustinand ca ar mai vrea sa doarma asa bine ca in acea perioada…(Romania, 1995).

   In prezent exista instrumente de screening si alte teste care ar trebui sa faca dificila prezenta pseudopacientilor in spitalele de psihiatrie. Ar fi interesant de organizat un experiment in acest sens. Se ofera cineva?


Sotia prietenului meu. Iubiri fictive

Homosexualitatea mascata e unul dintre cele mai fascinante aspecte a  psihologiei eroticii masculine.

Sever este un barbat educat, prezentabil, sociabil, ajuns dincolo de 50 de ani. A avut numeroase relatii cu femei dar e incapabil de stabilitate cu acestea pe termen lung. Are o „rezerva ” fata de institutia casatoriei, pe care o considera „desueta”. Pe cat e de superficial in relatiile cu femei pe atat e de stabil in relatiile cu prietenii barbati din viata lui. Tine la prieteniile cu acestia…dar, lucru interesant, se simte extrem de dornic si de excitat  in a  poseda sexual nevestele acestora. Aceasta dorinta nu ramane la nivel de ideatie. Trece la actiune. ll excita teribil gandul de a avea sotia prietenului sau. Nu conteaza cat de educata e, de frumoasa sau curata sau cati ani are. Nimic parca nu mai are importanta in fata  sentinentului de profunda satisfactie erotica de a poseda sotia prietenului sau. In relatiile intime cu aceasta uza de tot charmul lui in a o determina pe acea femeie la sex per anum si uneori reusea. Satisfactia lui era implinita, relatia cu prietenului lui era…completa.  Acesta  un exemplu clar de clivaj al obiectului, prin care un homosexual latent  isi satisface inclinatia, in acest caz cu sotia prietenului sau, cand de fapt obiectul dorintei lui sexuale este insusi sotul acesteia. In fapt Sever dorea sa-si posede sexual prietenii, dar educatia si cenzura constientului  nu-i dadeau voie sa-si asume adevarata lui natura sexuala si atunci se folosea de sotiile acestora ca de un substitut.(Clivajul reprezinta mobilitatea defensiva  in cazul functionarii perverse a individului)

In ceea ce priveste „sotia prietenului meu” relatia sexuala cu aceasta era activa atata timp cat prietenia exista. Recent lui Sever i-a murit cel mai bun prieten iar sotia acestuia isi imagina ca dupa aceasta „eliberare” se va casatori cu Sever.

Sever a perceput aceasta dorinta a femeii ca pe o acceptare a unei „vaduve negre” la sanul lui. El era realmente in doliu dupa prietenul lui si a fost profund dezgustat de atitudinea acestei femei care va trebui sa poarte in constiinta ei moartea sotului incornorat. Si singuratatea.


Matematica sau migrena?

Povestire dupa un caz real

Privea ecuatia pe care tocmai o rezolvase si se intreba daca sa iasa din sala de examen sau sa mai astepte…nu-i placea sa plece primul. Totusi pleca. Profesorul il privi peste ochelari, era o privire ca intre oameni care inteleg matematica.  Bineinteles ca lua examenul cu nota maxima, pentru el nu asta era important,matematica era o provocare plina de placere…era felul lui de a fi, era lumina din viata lui, filozofia lui de viata.

Si totusi, o problema fara solutie exista: migrena.  Citește în continuare »