Ai grija de aceasta zi (poezie)
Postat: 30 martie 2012 Înscris în: carti Scrie un comentariuAi grija de aceasta zi,
Caci ea e Viata,
E insasi Viata Vietii.
In scurta-i durata se gasesc toate
Realitatile si adevarurile firii:
Bucuria implinirii,
Stralucirea faptei
Gloria puterii.
Caci ieri e doar o amintire
Si maine o iluzie doar;
Dar azi, trait cum se cuvine,
Face din orice ieri o amintire fericita
Si orice maine il transforma in speranta.
Ai, deci, grija de aceasta zi.
Kalidasa
Sunt un om normal?
Postat: 30 martie 2012 Înscris în: psihologie | Tags: om normal Scrie un comentariuIti dau un punct de reper daca vrei sa-ti raspunzi la aceasta intrebare. Prezentul trait.
Prezentul trait inseamna a-fi-in-situatie. Prezentul trait nu e un instantaneu, o clipa (acel „traieste clipa”). A-fi-in-situatie implica rezolvarea de probleme, actiunea, comunicarea, dar si „inradacinarea in sine” adica fixarea eului tau pe un suport solid , ferm, sigur (cum e de exemplu credinta religioasa). Prezentul trait e subliniat si in Biblie:”ajunge zilei necazul ei”.
Ceea ce se intampla in prezent poate fi doar o veriga in cadrul unor episoade de viata, a unor proiecte existentiale de lunga durata, desfasurate in microetape, presarate uneori cu „trairi de neuitat”, dar ideea e sa nu ramanem ancorati in acele trairi, care pot fi evenimente placute(ziua nuntii, o promovare,etc) sau evenimente neplacute(pierderea fiintei iubite, divort, faliment, etc) sau sa ne proiectam in viitor, caci omul se defineste si prin proiectele sale.
Prezentul trait al unui om normal presupune o concomitenta a trairilor cu evenimentele concrete care se desfasoara in viata acestuia.
Ce se intampla daca nu te raportezi cum trebuie la prezentul trait?
Pai uite, prin comparatie:
- anxiosul traieste un pseudo-prezent, un prezent lipsit de structura, de adancime, libertate si incadrare. Traieste un fel de „tentatie” a prezentului, si atat
- fobicul, omul ce traieste frica, are un prezent minuscul, aspirat de un viitor nesigur si amenintator;
- maniacul are un prezent suspendat, carea aspira viitorul;
- depresivul tinde sa-si piarda prezentul, care e aspirat de trecut;
- obsesivul-prezentul nu se mai poate structura ferm, fiind parazitat(si nu servit) de trecut sau de viitorul proiectat
- histrionicul-se agata de prezent,de aparitia proprie in cadrul evenimentului actual.
IA IN FIECARE ZI VIATA DE LA CAPAT!
Jocul de-a nebunii
Postat: 29 martie 2012 Înscris în: cazuri si ne-cazuri | Tags: nebun psihiatrie pseudopacient Scrie un comentariuPot specialistii sa distinga intre un om normal si un bolnav psihic?(cuvantul „nebun ” nu se mai foloseste in limbajul medical, iar in crestinism e un cuvant interzis)
Iata doua experimente:
1. Opt persoane (trei femei si cinci barbati: patru psihologi, un psihiatru, un pediatru, un pictor, o menajera) au avut la dispozitie o lista cu 12 spitale psihiatrice. Ei trebuiau sa incerce sa se faca internati intr-unul din aceste spitale pe baza declaratiei ca aud voci confuze. Odata internati, „pacientii” trebuiau sa se comporte normal, sa fie disciplinati si amabili si sa sustina ca vocile disparusera. Toti, in afara de unul, au fost internati cu diagnosticul de schizofrenie. Spitalizarea lor a durat 19 zile, in medie. Inselatoria nu a fost nicidecum descoperita si ei au fost trimisi acasa cu diagnosticul „schizofren in stare de remisie” (Statele Unite, 1970)
2. D, o tanara de 21 ani, studii medii, isi dorea cateva zile libere de la fabrica. Se prezinta la psihiatru sustinand ca vede o luminita care ii transmite mesaje. Este internata cu diagnosticul de schizofrenie si trimisa la un spital o luna de zile. D chiar face haz de experienta ei sustinand ca ar mai vrea sa doarma asa bine ca in acea perioada…(Romania, 1995).
In prezent exista instrumente de screening si alte teste care ar trebui sa faca dificila prezenta pseudopacientilor in spitalele de psihiatrie. Ar fi interesant de organizat un experiment in acest sens. Se ofera cineva?
Criza de furie. Amokul
Postat: 28 martie 2012 Înscris în: psihologie | Tags: amok, raptus Scrie un comentariuAtunci cand cineva face o criza de furie, in limbajul comun se mai zice „l-a apucat amokul”.Dar ce e amokul?
La vechii scandinavi, Berserksii, luptatori viteji, in anumite ocazii erau cuprinsi de o criza de furie: incepeau sa urle, isi aratau dintii, spumegau, ochii li se intorceau in cap si straluceau ciudat; apoi se aruncau asupra a tot ce intalneau in cale, dezradacinau arbori, distrugeau locuinte, distrugeau tot, omorand pe oricine. Daca amokul aparea in cursul bataliei, ei deveneau aproape invincibili si omorau un mare numar de dusmani. De aceea erau stimati si considerati eroi. Mai tarziu, textele nu mai subliniaza acest caracter eroic al Berserksilor, ci faptul ca prin criza lor puteau omori multi oameni, uneori transformandu-se in talhari.
„Cursa de amok” a fost descrisa initial in India si in arhipeleagul Malaez. La origine, este tot un comportament eficace al razboinicilor: pe campul de lupta, unul sau mai multi soldati decid sa faca „amok”; si atunci metamorfozandu-se psihic, se lanseaza intr-o cursa in care omoara cati dusmani pot, in final fiind si ei deseori omorati. Cursa de amok o gasim si in „furia sfanta”, de la Samson si Achile, pana la mahomedani(crizele de „Mecca”) sau in „furor teutonicus”, iar Vergiliu, in „Eneida” descrie o cursa de amok a lui Turnus.
De la initiala formula eroica amokul a intrat in comportamentul curent, ca un fel de maladie ce cuprinde din cand in cand anumite persoane si este definita in psihopatologie de cuvantul raptus. Se observa la persoanalitatile antisociale, in alcoolismul cronic, in actiuni suicidare(pe fondul unei inhibitii crescute) in epilespsie(escapada, furie).
Raptus.Exemplificare (video)
Postat: 22 martie 2012 Înscris în: psihologie Scrie un comentariuRaptus: manifestare brusca si irezistibila care il impinge pe subiect la o actiune cu consecinte uneori tragice(dictionar de psihologie Larousse)
Film: Vier minuten
Cea mai buna psihoterapie e spovedania
Postat: 22 martie 2012 Înscris în: confesiuni 2 comentarii
„E ingrasat pamantul cu gunoaie
Spre-a zamisli frumosii trandafiri.” (Vieru)
Prin spovedanie vreau sa zic marturisirea pacatelor. E un gest eliberator. Pacatele se marturisesc in actul spovedaniei incepand cu cele mai mari, cele care ne mustra constiinta cel mai tare. E un act de maxima sinceritate si o sansa de a ne „reseta” la parametrii optimi. Nicio psihoterapie nu va reusi „restructurarea personalitatii” tale mai bine decat intrarea in matca in urma Citește în continuare »
