Follow psyuser on WordPress.com

Sotia prietenului meu. Iubiri fictive

Homosexualitatea mascata e unul dintre cele mai fascinante aspecte a  psihologiei eroticii masculine.

Sever este un barbat educat, prezentabil, sociabil, ajuns dincolo de 50 de ani. A avut numeroase relatii cu femei dar e incapabil de stabilitate cu acestea pe termen lung. Are o „rezerva ” fata de institutia casatoriei, pe care o considera „desueta”. Pe cat e de superficial in relatiile cu femei pe atat e de stabil in relatiile cu prietenii barbati din viata lui. Tine la prieteniile cu acestia…dar, lucru interesant, se simte extrem de dornic si de excitat  in a  poseda sexual nevestele acestora. Aceasta dorinta nu ramane la nivel de ideatie. Trece la actiune. ll excita teribil gandul de a avea sotia prietenului sau. Nu conteaza cat de educata e, de frumoasa sau curata sau cati ani are. Nimic parca nu mai are importanta in fata  sentinentului de profunda satisfactie erotica de a poseda sotia prietenului sau. In relatiile intime cu aceasta uza de tot charmul lui in a o determina pe acea femeie la sex per anum si uneori reusea. Satisfactia lui era implinita, relatia cu prietenului lui era…completa.  Acesta  un exemplu clar de clivaj al obiectului, prin care un homosexual latent  isi satisface inclinatia, in acest caz cu sotia prietenului sau, cand de fapt obiectul dorintei lui sexuale este insusi sotul acesteia. In fapt Sever dorea sa-si posede sexual prietenii, dar educatia si cenzura constientului  nu-i dadeau voie sa-si asume adevarata lui natura sexuala si atunci se folosea de sotiile acestora ca de un substitut.(Clivajul reprezinta mobilitatea defensiva  in cazul functionarii perverse a individului)

In ceea ce priveste „sotia prietenului meu” relatia sexuala cu aceasta era activa atata timp cat prietenia exista. Recent lui Sever i-a murit cel mai bun prieten iar sotia acestuia isi imagina ca dupa aceasta „eliberare” se va casatori cu Sever.

Sever a perceput aceasta dorinta a femeii ca pe o acceptare a unei „vaduve negre” la sanul lui. El era realmente in doliu dupa prietenul lui si a fost profund dezgustat de atitudinea acestei femei care va trebui sa poarte in constiinta ei moartea sotului incornorat. Si singuratatea.


Sindromul Cenusaresei

Sindromul Cenusaresei e extrem de actual si explicit vizibil.

Printul… vine in odaia bietei si oropsitei Cenusarese, pe care mi-o imaginez frecand podele, transpirata si imbujorata de efort. Vine Printul, cu numarul potrivit de „pantof” si brusc Cenusaresei i se schimba perspectiva. Nu mai freaca podele, trece la lucruri mai elevate. Si toata lumea e fericita. Printul uita repede ca de fapt candva..la inceputuri, Cenusareasa a simulat ca e printesa…iar Cenusareasa demostreaza tuturor ca e posibil sa treci de la dogystyle la pantofi cu toc.

Acest sindrom e de fapt iluzia faptului ca acest lucru s-ar putea intampla in realitate. In fapt „cenusaresele” raman la nivelulde incercat „pantofi” in speranta unui „Print”. Si atat.

O fi fost asa de cand lumea? Probabil. Dar acum, mai mult ca oricand vedem Cenusarese la drumul mare.La televizor, la servici si mai ales pe situri de socializare…(unde toti barbatii care citesc acest articol pot verifica veridicitatea acestui sindrom al Cenusaresei).


Esecul

Esecul apare atunci cand un proiect nu ne reuseste (proiect in care am investit speranta si energie, pentru care ne-am luptat si pe care l-am considerat important pentru fericirea noastra). Nimeni nu e scutit de esec.

Esecul  induce emotii negative: deruta, anxietate, perplexitate, disperare, depresie,frustrare.

Totusi, nerealizarea proiectelor invita la o autoanaliza in profunzime, la autoevaluare, la o mai buna cunoastere de sine. Si astfel esecul trece la faza de experienta de viata, care ne va folosi in viitor.

Nevroza esecului. Exista persoane care trec din esec in esec, se expun in situatii negative,s-ar spune ca ei cauta in mod expres esecul, ca pentru a se pedepsi (de o culpa inconstienta).Se autovictimizeaza, dau vina pe soarta, pe nenoroc, blesteme, pe o proasta aspectarea astrelor etc.  Exista, in adancurile acestor persoane o frica de a castiga, o vinovatie de a trai placerea unei victorii sau a unui succes, oricat de marunt ca si cand un succes sau bunastarea ar fi un pacat.

Se spune ca, odata, o broasca a incercat sa traverseze, din saritura in saritura un drum prafuit. Dar, dupa o saritura, a aterizat intr-o urma adanca de roata, lasata de numeroasele vehicule care trecusera pe acolo. In zadar a sarit broasca incoace si incolo, incercand sa escaladeze peretele abrupt, care o tinea prizoniera. In cele din urma, s-a intamplat ca un grup de broaste, prietene de-ale ei, au trecut pe acolo si au inceput sa o incurajeze sa iasa afara din groapa.

– Nu pot, a raspuns ea deznadajduita, am incercat si iar am incercat, dar pur si simplu nu pot!

Prietenele ei cu ochi  bulbucati, au staruit de ea ca sa se razgandeasca si sa incerce din nou, dar broscuta noastra a refuzat. In cele din urma, prietenele ei au plecat si au lasat-o in nenorocirea si in amaraciunea ei.

Mai tarziu, in aceeasi zi, au intalnit-o topaind vesela pe malul raului.

– Credeam ca vei ramane pentru totdeauna in groapa aceea. Cum ai reusit sa iesi afara din ea? au intrebat ele cu vadit interes.

– A trebuit sa ies, a raspuns broscuta noastra, venea un camion.