Follow psyuser on WordPress.com

Triunghiul dragostei

O relatie de cuplu presupune implicare afectiva. Citind articolul precedent poate va intrebati care ar fi „modelul ” unei relatii afective echilibrate, fara pericol adictiv? Cum am putea intelege dragostea fara sa cadem „bolnavi”din dragoste si sa ne trezim sclavii afectivi ai unui partener care ne face sa suferim?

Desigur ca o „doza ” de dependenta reciproca exista in orice cuplu, insasi dragostea are o dimensiune a exclusivitatii, dar atentie, nu a izolarii. Sa faci in asa fel incat existenta ta sa depinda de dorinta unei singure persoane e nu numai un lucru riscant, dar un teren perfect pentru o viitoare dependenta si de multa suferinta.

Dragostea pasionala de la inceputul unei relatii nu e eterna. Dupa dragostea fulgeratoare de la inceput se instaleaza sentimente „complementare” care ii permit orcarei relatii sa functioneze. Deci,  sentimentele intr-un cuplu dispun de mobilitate.Pasiunea de la inceput se transforma incetul cu incetul de tandrete si obisnuinta, si un angajanent voluntar (casatorie, logodna) permite depasirea  momentelor in care pasiunea si tandretea isi pierd din vivacitate. Dinamica unei relatii de cuplu este cu atat mai interesanta, cu cat fiecare partener va trai in felul sau transformarile afective din cadrul relatiei: unul poate fi inca indragostit cu pasiune, in vreme ce celalalt se lasa leganat de farmecele obisnuintei.

Psihologul Robert Stenberg a descris aceste dimensiuni a unei relatii ca o „teorie triunghiulara a iubirii„. El zice ca orice relatie de cuplu se prezinta ca un triunghi echilateral (ar trebui sa vorbim de 2 triungiuri care se potrivesc reciproc), in care fiecare dintre varfuri defineste o dimensiune majora a relatiei de dragoste.

Primul varf reprezinta dimensiunea pasionala a relatiei, mergand de la dragostea fulgeratoare pana la atractia sexuala.

Al doilea varf se refera la placerea apropierii de celalalt  si desemneaza dimensiunea tandretii care ramane evolutia fireasca a unei relatii de cuplu.

Al treilea varf reprezinta partea de indatoriri, de responsabilitate, daca nu chiar de obligatii, prezente in mod inevitabil in orice relatie durabila: este ideea de contract, de legatura asumata la bine si la rau.

Aceste componente se regasesc in viata reala a fiecarui cuplu, mai mult sau mai putin imbinate si echilibrate intre cei doi parteneri. Din cauza ca aceste varfuri nu sunt perfect suprapuse intre cei doi parteneri se intampla acele situatii de discutii/sau mici crize de cuplu. Aceste „evenimente’  fac parte din viata normala a unui cuplu.

Fiecare varf, izolat, reprezinta o forma excesiva, si deci posibil adictiva a iubirii. Nu exista relatia de cuplu functionala care sa se limiteze doar la un varf a acestui triunghi. Mai mult , ca o patologie a excesului, apare adictia.


Nu pot trai fara tine – adictia in cuplu

Putem deveni dependenti fata de partener si putem suferi de dependenta afectiva in cadrul unei relatii.Pasiunea in iubire, constituie o experienta intensa si in general este traita ca un sentiment pozitiv. Misterioasa dragoste fulgeratoare, care apare ca o revelatie face ca toate experientele afective precedente sa para o schita incompleta.

Dar pasiunea in iubire este uneori si momentul propice in care se formeaza o relatie de tip adictiv de lunga durata.

E clar ca ne indragostim de o persoana nu doar pentru calitatile sale, ci si pentru defectele sale, in masura in care acestea corespund unor scheme care s-au format in copilaria noastra. Adesea, subiectii cred ca se indragostesc „in ciuda” caracterului intunecat al partenerului, sau ” in ciuda dependentei lor” cand ei de fapt se indragostesc tocmai ” din cauza” acestor elemente. E normal, chiar universal, sa regasesti, inconstient , imaginea parintilor in obiectul iubirii tale. Convingerea in capacitatea de a-si face partenerul sa evolueze este intarita de de faptul ca relatia  a fost cu adevarat la inceput o poveste de dragoste, .Ideea ca dragostea va transforma totul si va fi suficienta ca sa-l vindece pe celalalt de toate problemele sale este intr-adevar foarte raspandita si  aproape inevitabil prezenta. Se regasesc in aceasta pasiune elemente care, obiectiv vorbind, nu sunt calitati(de frumusete, de inteligenta, de farmec)pe care subiectul le gaseste la persoana iubita, ci mai degraba defectele. De pilda poti fi atras de aspectul fizic al partenerului si sa ignori grosolania acestuia. De fapt exact aceste trasaturi atrag  „victima” unei viitoare adictii.

De-a lungul timpului, relatia inceputa pe aceste baze va continua si obisnuirea sa cu violenta, cu brutalitatea sau cu indiferenta isi va desavarsi lucrarea, iar subiectiipot ajunge sa nu-si mai dea seama ce indura si sa nu-si mai poata imagina o viata diferita. Iluziile de la inceput nu mai exista si ideea ca partenerul se va schimba este abandonata. Dar despartierea pare o incercare imposibila, care ar putea sa provoace multa suferinta. si „rutina” legata de o situatie deloc de invidiat pare multa vreme preferabila incertitudinii aventuroase a unei rupturi. Ne intalnim aici cu experientele toxicomanilor: dupa „luna de miere” si relatia pasionala cu drogul acestia nu pot sa se opreasca, pentru ca viata lor s-a structurat in jurul consumului de droguri si pentru ca ei vor inainte de orice sa evite suferintele pe care le-ar provoca lipsa lor.

Teama de ruptura e uneori legata de frica de violenta a partenerului, unele intamplari dramatice demostreaza ca unele relatii pot sa se termine prin maltratearea partenerului…Dar odata aceasta etapa depasita, subiectul eliberat din acest proces de dependenta, „sevrat” de drogul sau, constatam ca el poate recadea in viciu.O femeie abuzata fizic e foarte probabil sa-si gaseasca un partener in cel mai bun caz mai putin violet dar probabil delicvent sau cu un mod de viata riscant si care evident ca nu-i permite sa-si proiecteze o viata de cuplu linistita…

Acest „pentru ca il iubesc” este o expresie care poate justifica multe lucruri, inclusiv acceptarea sacrificiala a situatiilor de maltratare. Termenul de „alegere” e si el discutabil, pentru ca  nu avem deloc impresia ca facem o alegere, asa cum putem sa o facem in alte domenii, dupa o reflectare si un calcul a avantajelor si inconvenientelor. In dragoste, alegerea apare ca o o evidenta care se impune, dar nu se explica.

Nu pot trai fara tine…sau pot? Raspunsul ne poate lamuri daca suntem sau nu adictivi fata de partenerul nostru.