Follow psyuser on WordPress.com

Triunghiul dragostei

O relatie de cuplu presupune implicare afectiva. Citind articolul precedent poate va intrebati care ar fi „modelul ” unei relatii afective echilibrate, fara pericol adictiv? Cum am putea intelege dragostea fara sa cadem „bolnavi”din dragoste si sa ne trezim sclavii afectivi ai unui partener care ne face sa suferim?

Desigur ca o „doza ” de dependenta reciproca exista in orice cuplu, insasi dragostea are o dimensiune a exclusivitatii, dar atentie, nu a izolarii. Sa faci in asa fel incat existenta ta sa depinda de dorinta unei singure persoane e nu numai un lucru riscant, dar un teren perfect pentru o viitoare dependenta si de multa suferinta.

Dragostea pasionala de la inceputul unei relatii nu e eterna. Dupa dragostea fulgeratoare de la inceput se instaleaza sentimente „complementare” care ii permit orcarei relatii sa functioneze. Deci,  sentimentele intr-un cuplu dispun de mobilitate.Pasiunea de la inceput se transforma incetul cu incetul de tandrete si obisnuinta, si un angajanent voluntar (casatorie, logodna) permite depasirea  momentelor in care pasiunea si tandretea isi pierd din vivacitate. Dinamica unei relatii de cuplu este cu atat mai interesanta, cu cat fiecare partener va trai in felul sau transformarile afective din cadrul relatiei: unul poate fi inca indragostit cu pasiune, in vreme ce celalalt se lasa leganat de farmecele obisnuintei.

Psihologul Robert Stenberg a descris aceste dimensiuni a unei relatii ca o „teorie triunghiulara a iubirii„. El zice ca orice relatie de cuplu se prezinta ca un triunghi echilateral (ar trebui sa vorbim de 2 triungiuri care se potrivesc reciproc), in care fiecare dintre varfuri defineste o dimensiune majora a relatiei de dragoste.

Primul varf reprezinta dimensiunea pasionala a relatiei, mergand de la dragostea fulgeratoare pana la atractia sexuala.

Al doilea varf se refera la placerea apropierii de celalalt  si desemneaza dimensiunea tandretii care ramane evolutia fireasca a unei relatii de cuplu.

Al treilea varf reprezinta partea de indatoriri, de responsabilitate, daca nu chiar de obligatii, prezente in mod inevitabil in orice relatie durabila: este ideea de contract, de legatura asumata la bine si la rau.

Aceste componente se regasesc in viata reala a fiecarui cuplu, mai mult sau mai putin imbinate si echilibrate intre cei doi parteneri. Din cauza ca aceste varfuri nu sunt perfect suprapuse intre cei doi parteneri se intampla acele situatii de discutii/sau mici crize de cuplu. Aceste „evenimente’  fac parte din viata normala a unui cuplu.

Fiecare varf, izolat, reprezinta o forma excesiva, si deci posibil adictiva a iubirii. Nu exista relatia de cuplu functionala care sa se limiteze doar la un varf a acestui triunghi. Mai mult , ca o patologie a excesului, apare adictia.


Nu pot trai fara tine – adictia in cuplu

Putem deveni dependenti fata de partener si putem suferi de dependenta afectiva in cadrul unei relatii.Pasiunea in iubire, constituie o experienta intensa si in general este traita ca un sentiment pozitiv. Misterioasa dragoste fulgeratoare, care apare ca o revelatie face ca toate experientele afective precedente sa para o schita incompleta.

Dar pasiunea in iubire este uneori si momentul propice in care se formeaza o relatie de tip adictiv de lunga durata.

E clar ca ne indragostim de o persoana nu doar pentru calitatile sale, ci si pentru defectele sale, in masura in care acestea corespund unor scheme care s-au format in copilaria noastra. Adesea, subiectii cred ca se indragostesc „in ciuda” caracterului intunecat al partenerului, sau ” in ciuda dependentei lor” cand ei de fapt se indragostesc tocmai ” din cauza” acestor elemente. E normal, chiar universal, sa regasesti, inconstient , imaginea parintilor in obiectul iubirii tale. Convingerea in capacitatea de a-si face partenerul sa evolueze este intarita de de faptul ca relatia  a fost cu adevarat la inceput o poveste de dragoste, .Ideea ca dragostea va transforma totul si va fi suficienta ca sa-l vindece pe celalalt de toate problemele sale este intr-adevar foarte raspandita si  aproape inevitabil prezenta. Se regasesc in aceasta pasiune elemente care, obiectiv vorbind, nu sunt calitati(de frumusete, de inteligenta, de farmec)pe care subiectul le gaseste la persoana iubita, ci mai degraba defectele. De pilda poti fi atras de aspectul fizic al partenerului si sa ignori grosolania acestuia. De fapt exact aceste trasaturi atrag  „victima” unei viitoare adictii.

De-a lungul timpului, relatia inceputa pe aceste baze va continua si obisnuirea sa cu violenta, cu brutalitatea sau cu indiferenta isi va desavarsi lucrarea, iar subiectiipot ajunge sa nu-si mai dea seama ce indura si sa nu-si mai poata imagina o viata diferita. Iluziile de la inceput nu mai exista si ideea ca partenerul se va schimba este abandonata. Dar despartierea pare o incercare imposibila, care ar putea sa provoace multa suferinta. si „rutina” legata de o situatie deloc de invidiat pare multa vreme preferabila incertitudinii aventuroase a unei rupturi. Ne intalnim aici cu experientele toxicomanilor: dupa „luna de miere” si relatia pasionala cu drogul acestia nu pot sa se opreasca, pentru ca viata lor s-a structurat in jurul consumului de droguri si pentru ca ei vor inainte de orice sa evite suferintele pe care le-ar provoca lipsa lor.

Teama de ruptura e uneori legata de frica de violenta a partenerului, unele intamplari dramatice demostreaza ca unele relatii pot sa se termine prin maltratearea partenerului…Dar odata aceasta etapa depasita, subiectul eliberat din acest proces de dependenta, „sevrat” de drogul sau, constatam ca el poate recadea in viciu.O femeie abuzata fizic e foarte probabil sa-si gaseasca un partener in cel mai bun caz mai putin violet dar probabil delicvent sau cu un mod de viata riscant si care evident ca nu-i permite sa-si proiecteze o viata de cuplu linistita…

Acest „pentru ca il iubesc” este o expresie care poate justifica multe lucruri, inclusiv acceptarea sacrificiala a situatiilor de maltratare. Termenul de „alegere” e si el discutabil, pentru ca  nu avem deloc impresia ca facem o alegere, asa cum putem sa o facem in alte domenii, dupa o reflectare si un calcul a avantajelor si inconvenientelor. In dragoste, alegerea apare ca o o evidenta care se impune, dar nu se explica.

Nu pot trai fara tine…sau pot? Raspunsul ne poate lamuri daca suntem sau nu adictivi fata de partenerul nostru.


Intelepciunea lui Bochenschi(2)

Relatia cu aproapele

9. Considera relatiile tale cu ceilalti oameni ca fiind foarte importante pentru tine.(fiecare om, chiar si cel mai puternic, depinde de ceilalti).

10.Circumspectia. Fi circumspect in relatiile cu ceilalti.

10.1 Cata vreme nu-l cunosti bine, considera-l pe orice om intalnit in cale drept un imbecil rau.(trebuie , deci, sa-l consideram rau pe orice necunoscut, gata sa ne faca rau sau sa ne distruga bucuros, mai ales daca ii suntem intrucatva superiori. Trebuie sa vedem in el un prost caci, din nenorocire, lumea e plina de ei. Cel ce-l ignora, nu este un intelept.Va sfarsi prost: imbecilii cei rai il vor distruge. A-l cosidera pe orice necunoscut intalnit in cale drept onest si inteligent, este cu siguranta una din culmile prostiei).

10.11 Nu te increde in nimeni inainte de a te asigura ca stie despre ce vorbeste si ca e sincer.

10.12 Nu admite nicio propozitie ca fiind adevarata sub pretext ca a fost publicata de mijloacele de comunicare sociala.

10.2 Fi independent fata de ceilalti in gandire si sentimente.

10.3 Prefera singuratatea companiei: corbii zboara in carduri, vulturul traieste singur.

10.4 Nu da niciun fel de importanta onorurilor si insultelor, atata vreme cat cat nu esti sigur ca-ti pot fi foarte folositoare sau foarte daunatoare.

10.5 Nu te privi in oglinda anturajului  tau.

11. Problemele celorlalti. Nu te ocupa de un altul decat daca (1) el poate fi util sau periculos pentru tine, (2) poti sa-l ajuti, (3) esti raspunzator pentru el.

11.1 Straduieste-te sa-ti imaginezi ca oamenii de care nu trebuie sa te ocupi nu exista decat in imaginatia ta.

12. Discretia. Da celorlalti cat mai putine informatii posibile despre tine insuti.(oamenii sunt inclinati sa ofere prea multe informatii despre ei, deoarece e placut sa vorbesti despre tine insuti.Dar palavrageala se razbuna crunt impotriva palavragiului)

12.1 Straduieste-te sa fii cat se poate de anonim in locurile publice.

13. Distanta.  Cu exceptia prietenilor si apropiatilor, evita familiaritatea.(familiaritatea cu prostii are, in general drept consecinta ca acestia sfarsesc prin a va dispretuisi sunt cu atat mai inclinati sa va faca rau. Chiar si in cazul in care celalalt nu este un imbecil, a-l tine la distanta are darul de a pastra, in ceea ce-l priveste o autoritate care poate fi utila)

13.1 Nu fii prea amabil la prima intalnire.

14. Simpatia. Straduieste-te sa castigi simpatia celorlalti.(orice om, chiar si cel mai umil, poate fi util)

14.1 Pe cat posibil, nu ti-i instraina pe ceilalti.

14.11 Pe cat posibil, evita certurile.(inteleptul nu cedeaza intotdeauna ci numai atunci cand nu face daraba cat ocaua)

14.111Evita cu orice pret certurile cu cei ce au o putere asupra ta.

14.112 Sterge-o in clipa in care o cearta periculoasa te ameninta inevitabil.

14.12. Daca nu te costa nimic, sau te costa putin, nu fa nicio nedreptate nimanui.

14.121 Daca poti evita asta, nu spune nimanui lucruri neplacute.

14.122 Nu critica niciodata, in prezenta sa, tara, confesiunea sau profesia altuia.

14.2 Straduieste-te sa castigi simpatia fiecarui om intalnit.

14.21 Fi amabil.

14.211 Fi deosebit de amabil cu oamenii bogati si puternici.

14.22 Fa bucuros servicii care nu te costa nimic sau te costa putin.

14.23 Fa astfel incat prezenta ta si discursul tau sa fie placute partenerului.

14.231 Apropie-te de celalalt mereu cu surasul pe buze.

14.232 Flateaza-ti partenerul.(nimic nu produce atata simpatie din partea celorlalti decat flatarea.Or, fiecare om are trasaturi demne de lauda pentru care e mandru.E treaba inteleptului sa le descopere si sa le laude)

14.233 Fa in asa fel incat partenerul tau sa inteleaga faptul ca te interesezi de el.

14.234 Permite-i partenerului sa vorbeasca oricat de mult, mai ales despre sine.(este principiul verbozitatii care ne incearca pe toti.Omul intelept prefera vorbirii tacerea, si-i lasa, rabdator, pe ceilalti sa palavrageasca).

14.3 Straduieste-te sistematic si cu perseverenta sa castigi simpatia celor cu care trebuie sa traiesti.

15. Fidelitatea.Actioneaza in asa fel incat sa fii considerat demn de incredere

15.1 Pe cat posibil nu minti si nu induce deloc in eroare.

15.2 In principiu, tine-ti promisiunile.

16  Solidaritatea. Fi solidar in mod cumpatat cu grupul caruia ii apartii.( e vorba de grupuri umane, nu de indivizi)

16.1 Supune-te in mod cumpatat legilor moralei.

16.2 In conditii aproape egale, da prioritate membrului din grupul tau in fata strainului.

16.3 Conformeaza-te grupului in care te afli.

16.4 Sa ai cativa prieteni.(prietenul e cineva pe care-l iubesti.Nevoia de iubire e inradacinata in natura umana.Sa adaugam ca, daca e bine sa ai bani, este si mai bine sa ai prieteni bogati)

16.41 Sa-ti fie prieten doar cel ce si-a dovedit cinstea si inteligenta.

16.42 Fi fidel prietenilor tai.

(Vezi cartea: Joseph-Maria Bochenschi  Manual de intelepciune pentru oamenii de rand ed.Limes, Cluj, 2006)


Intelepciunea lui Bochenschi (1)

1. Actioneaza in asa fel incat sa ai o viata lunga si fericita.(nu e intelept, ci prost cel ce-si risca inutil viata. Prost este si cel ce se destainuieste oricui ca si cel ce-si face dusmani fara motiv)

2.Protejeaza-ti, inainte de toate, viata si sanatatea.

2.01 Nu fi prost, nu te lasa ucis!

2.1 Cand viata iti pare negresit si iremediabil de nesuportat, ia-ti zilele.(„porta semper aperta est”/usa este intotdeauna deschisa)

2.2 Exceptand situatiile exceptionale, plaseaza-ti viata si sanatatea deasupra tuturor celorlalte lucruri.(circumstantele exceptionale sunt acelea care impun sinuciderea)

3. Bucura-te de viata. ( nu traim decat o singura data, inteleptul nu risipeste nici o firimitura de placere pe care viata i-o ofera, tinand seama de principiul moderatiei)

3.1 Straduieste-te sa ai placere si cat mai putina durere posibil.

3.2 Fa in asa fel incat viata ta sa aiba intotdeauna un sens.

3.21 Sa ai mereu un scop de atins.

3.22 Bucura-te de clipa.

3221 Invata sa traiesti in prezent.

3.222 Incearca sa concepi mijloacele drept scopuri.

4. Autonomie.Condu-ti tu insuti viata.(nimeni, in afara lui insusi , nu va avea grija de viata lui fericita, pe ceilalti ii preocupa propria lor fericire iar nu a noastra. Nimeni nu poate avea grija de propria fericire daca nu se guverneaza pe sine, daca nu este stapan pe propria lui activitate)

4.1 Pe cat posibil, in actiunea fizica, fii independent.(suntem ca niste caini tinuti in lant.Nu-l putem rupe. Dar inteleptul incearca macar sa prelungeasca acest lant si sa castige cat mai multa independenta exterioara posibila)

4.2 Stapaneste-ti gandirea, sentimentele si starile de spirit (inteleptul este in acelasi timp marinar, carma si corabie)

4.21 Actioneaza potrivit propriului tau ideal

4.3 Nu te atasa prea mult de o persoana, nici de nimic altceva. (lucrurile si oamenii pe care-i iubim pot fi si sunt in general izvor de multa placere. Intelepciunea nu ne interzice sa ne atasam de ele, ci doar sa nu ne atasam prea tare deoarece, atunci, devenim sclavii lor)

4.31 Nu te droga.(dependentele ingradesc libertatea, deci pricipiul autonomiei este incalcat)

4.4 Pastreaza-ti linistea interioara .(omul nu se poate guverna pe sine cand o furtuna face ravagii in constiinta sa, cand este jucaria unor pasiuni violente)

4.41 Pastreaza-ti seninatatea spiritului. ( adevaratele obstacole in calea echilibrului mental nu se afla in afara noastra ci in noi insine)

4.411 Spune-ti in fiecare dimineata: „totul merge struna”.

4.412 Incearca sa concepi evenimentele viitoare ca fiind placute.

5 Fi prudent.

5.1 Nu admite nicio propozitie inainte de a te fi asigurat cu constiinciozitate ca e adevarata sau cel putin probabil    adevarata.

5.11 Inainte de a face sau de a spune ceva important, pune-ti intrebarea: merita osteneala?(cu totii suntem tentati de a actiona impulsiv, fara a selecta.De pilda, cand cineva afirma un lucru absurd tentatia de a-l face idiot este mare dar mai mare este daraba decat ocaua. In majoritatea cazurilor e inutil. Ofensam un om si nu obtinem nimic in schimb)

5.12 Inainte de a lua o decizie importanta, asigura-te ca nu faci din dorinte realitate.

5.13 In orice chestiune importanta, cere sfatul oamenilor cu experienta.(cel ce se asculta pe sine in acest domeniu, asculta un prost)

5.14  Amana pe maine o decizie importanta.(desigur, daca nu e urgenta.Pregatirea deciziei trebuie sa fie cat mai lenta posibil dar executia ei trebuie sa fie rapida si energica)

5.15 Cunoaste-te pe tine insuti.

5.151 Gaseste in fiecare zi un moment pentru a reflecta la tine insuti.

5.2 Ocupa-te de lucrurile care depind de tine, nu de cele care nu depind de tine.

5.21 Nu te ingrijora degeaba.

5.3 Vegheaza sa-ti asiguri viitorul.

6. Fii moderat in toate cele.(orice exagerare este daunatoare vietii fericite)

6.1 Fii moderat in opinii.

6.11 Evita afirmatiile cu totul generale .

6.12 Evita judecatile categorice

6.2 Bucura-te de bunuri si de placeri cu moderatie.

6.3 E bine sa stii savura micile bucurii.

6.31 Prefera numeroasele mici bucurii catorva mari placeri.

6.4 Nu incerca sa realizezi lucruri care iti depasesc posibilitatile.

7. Orice hotarare odata luata, execut-o cu tarie si perseverenta.

7.1 Nu te lasa niciodata motivat de frica.

7.11 Nu-ti fie frica de moarte.

8. Traieste pentru opera ta.

8.1 Fa tot ce faci cat mai bine

8.2 Nu te induiosa de tine insuti.

8.21 Concepe adversitatile ca pe niste evenimente naturale.


Cum sa nu accesezi un job

In primul rand trebuie sa constientizezi ca tu meriti mai mult decat 1000 ron/luna.Ca ai facut 4 ani de facultate si 2 de master ca sa meriti mai mult.

Apoi trebuie sa stii ca  la un targ de joburi te simti despuiat, gol, in fata unora cu tupeul de a-si face un SRL si de a poza in angajator.

Apoi trebuie sa mai ai nesimtirea de a riposta verbal atunci cand patronul unei alimentare zice ca te angajeaza daca joi, de la 2 la 4 trece pe la tine pe-acasa.

Apoi te duci la un examen la o institutie publica, unde o fosta colega stie subiectele.Si ia postul.

Apoi treci pe la profesorul tau din facultate, doctor in psihiatrie, pe care il considerai un intelectual.. care se uita la tine cam cum te uiti tu pe geam…

Si gata.

Pur si simplu esti un om fara job.

Evrika!


Adictia (dependenta) – boala excesului

Alcoolul, tutunul, drogurile, sexul, jocurile, televizorul, mancarea, internetul pot deveni sursa unei dependente. La fel si o o relatie de cuplu poate fi adictiva.

Cuvantul „adictie” vine din latinescul addictus care se refera la un obicei vechi, prin care un individ era dat in sclavie. Adictia se referala o stare de sclavie. Dar evident, nu aceasta era tinta originala a subiectului, de a fi sclavul alcoolului, tutunului alimentelor, partenerului…. ci de a obtine placere pentru a-si tolera starile afective percepute altfel ca intolerabile.

Unde se situeaza granita dintre normal si patologic? In aceea ca adictia tulbura complet viata afectiva si sociala a subiectului, „drogul” devenind centrul existentei lui. Adictia este insuportabila prin acea ca implica o pierdere a libertatii, prin impresia de a fi constrans sa faci ceva penibil si dureros, pentru a obtine placere. Pentru ca o adictie sa se dezvolte sunt necesare anumite conditii care permit „faimoasa” intalnire intre produs (alcool, drog, joc ,sex) personalitate si momentul socio-cultural. Conduitele adictive au cel mai adesesa o functie de refugiu, de adapost fata de trairile traumatice si constituie pentru unii o incercare de a face fata dificultatilor existentei. Cand o persoana are impresia ca viata ei nu mai merita sa fie traita, ca nici un entuziasm nu o mai atrage catre viitor, ea poate fi tentata sa treaca liniile de demarcatie, adica sa transgreseze, sa caute senzatii tari prin intermediul alcoolului, a drogurilor, a jocului de noroc, al iubirilor interzise. Un individ angoasat in fata viitorului incert poate cauta refugiul in paharul de alcool baut seara, in somnifere, in cazinou sau bar.

Placerea se transforma in adictie atunci cand organismul devine „blazat”, cand se obisnuieste cu efectele produsului sau ale conduitei: este binecunoscutul fenomen al tolerantei, care explica necesitatea maririi dozelor (de droguri, de medicamente, de mize sau de realtii sexuale). Specialistii explica aceasta toleranta a organismului prin fenomenul „proceselor opozante”. Conform lor, placerea si durerea se anuleaza reciproc, un amestec echilibrat de placere si durere producand o stare”neutra”. Pentru subiectul supus in permanenta unei surse de placere, induse de „drog”, organismul ar dezvolta, ca frana, un mecanism de suferinta . Astfel se explica diminuarea placerii si obisnuinta cu drogul. In urma incetarii intoxicarii, organismul va continua un anumit timp sa secrete durere. Acesta este clasicul sindrom de sevraj. Mecanisme asemanatoare pot fi evocate si in cazul adictiilor fara droguri: relatia de cuplu poate fi adesea traita ca o dependenta de partener. Dupa cativa ani, placerea extrema de la inceput dispare, dar ideea despartirii este o sursa cauzatoare de suferinta.

Pentru fiecare tip de adictie exista doua mari moduri de a fi dependent: primul este o forma „devoranta”, pasionala, in care individul se uita pe sine, dispare in favoarea obiectului pasiunii sale: este viata acaparata de drog a heroinomanului, frenezia jocului de noroc dar si nebunia din dragoste a iubirii la prima vedere. Al doilea este o forma mai ascunsa, care se instaleaza lent: alocoolismul „din obisnuinta”, dependenta fata de tutun sau medicamente, codependenta intr-un cuplu constituit de multi ani.

In universul nostru de indivizi consumatori, perceputi ca „target” de producatori, totul e regizat ca sa traim repede si sa ajungem la placere fara intarziere. A consuma si a avea placere sunt noile noastre cuvinte de ordine.

Dar atunci cand traiesti pe credit, pretul pe care il platesti se dovedeste foarte ridicat…


Psihologia credintelor religioase

Religiile nu-si pun ambasade una in curtea celeilalte. Dar au toate acelasi tel. Uniunea cu Divinul, mai precis obtinerea starii de constiinta extinsa a individului .Toate religiile au acest scop. Pana si metodele de realiza acest deziderat, sunt in pricipiu, aceleasi. Introspectia (rugaciunea, meditatia), postul (purificarea), mortificarea simturilor.Fiecare pe calea lui. E ca si cand urcam un munte, fiecare pe cararea lui,cu traditiile specifice religiei lui. Toate religiile au in adancul lor credinta,ca si nucleu constitutiv, adica un cumul de emotii individuale, puternic centrate pe ideea de Divin, de entitate superioara absoluta. Credinta  este numitorul comun al tuturor practicantilor religiilor.

Psihologia credintelor religioase ar trebui sa foloseasca credinta religioasa a unui individ in scopuri terapeutice, dat fiind faptul ca personalitea individului normal are aceasta componenta in sistemul ei de valori.In unele situatii s-a reusit crearea unei aliante preot-psihiatru/psiholog in evaluarea/rezolvarea  unor cazuri pe fondul unor presupuse tulburari de personalitate, dar terenul e oarecum minat de dihotomia religie/stiinta. Consider ca psihologia are acest privilegiu, de a interfera cu religia, in interesul pacientului/credinciosului.

De asemenea  psihologia credintelor religioase ar avea un camp de cercetare a starii de constiinta extinsa, care e probabil cel mai bine reflectata de oamenii profund religiosi, de mistici. Tot din religie psihologia ar putea cerceta metode de elevare a personalitatii, cum ar fi rolul/efectele tacerii asumate(tapas), relatia maestru-discipol(comportamentul submisiv), efectul abstinenta/continenta asupra vietii individului.

In opinia mea nu exista granite intre religie si stiinta. Exista granite intre orgoliile diferitilor oameni