Follow psyuser on WordPress.com

Fiecare cu cinematograful lui

Ce facem atunci cand ne place de o persoana…iar acea persoana nu ne raspunde adecvat? Cand simtim ca ne-am apropiat de acea fiinta pana la identificare, iar ea, sau el, ne respinge, uneori dupa ani de convietuire? Cum putem accepta asta? Desigur ca din dragoste pentru aceea fiinta ne vom stigmatiza. Vom crede ca ceva nu e in regula cu noi, ca desigur nu ne ridicam la standardele acelei persoane. Ne penalizam singuri, ne torturam zile si nopti, uneori incercam sa convingem acea persoana ca suntem pe masura ei, dar vai, cu ata mai mult se indeparteaza…si apoi iar, cercul suferintei continua.

E normal sa te simti trist si deprimat dupa o mare deceptie sentimentala. Unii se refac aprope instantaneu, altora  le ia ceva mai mult timp, pe cand altii par sa se scufunde intr-o melancolie care altereaza considerabil cursul normal al existentei lor. Care este motivul pentru care oamenii reactioneaza atat de diferit? In principal, este vorba de discursul interior pe care si-l tin referitor la o aceeasi experienta.   Emotiile (placute sau neplacute) care ne populeaza sunt fructul ideilor pe care ni le facem despre ceea ce ni se intampla.

Lucrurile se intampla cam asa:

A                                                             B                                                                           C

Eveniment >  Ideile sau frazele interioare referitoare la Eveniment > Emotie

Prezenta acestei etape intermediare(B) intre lumea din afara (A) si reactiile noastre emotionale(C) este o adevarata binecuvantare. Fiind constienti de trairile noastre interioare  si invatand sa ne restructuram ideile incoerente care ne strica buna dispozitie putem, cu rabdare, sa nu ne lasam destabilizati de evenimentele de viata, cu atat mai mult cu cat capacitatea noastra de a schimba lumea e limitata si tot ce putem face e sa nu ne lasam prada suferintei.

Gandurile care ne bantuie prin cap ne genereaza o dispozitie, o emotie. Suferinta e o tulburare de dispozitie, ca urmare a unui limbaj interior nerealist si descurajant  (distorsiune cognitiva).O emotie negativa. E rodul mintii noastre.

Chiar daca suntem din acelasi film, de fapt fiecare avem cinematograful nostru, din care vedem filmul vietii cum vrem noi, putem sa-l consideram o drama, sau o aventura, sau o comedie sau cum vrem noi.Nimeni nu ne poate impune nimic, si nici noi altora.

Va doresc o vizionare  fara distorsiuni!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s