Follow psyuser on WordPress.com

Bochenski, ciudatul

 

 

spiritul liber este pur

 

 

 

Bochenski a scris o carte la 90 ani. N-a mai apucat sa o publice sau nu i-a mai pasat de acest lucru. Sunt unele carti care trebuie scrise asa cum organismul are o anumita digestie care trebuie sa functioneze. Initial, cand am rasfoit-o am crezut ca e din colectia „cum sa fii fericit/sa fii bogat/sa fi intelept ..etc”, mai ales ca se numeste „Manual de intelepciune pentru oamenii de rand”. Apoi am citit-o si am avut momente in care am zambit, asa cum zambesti de prostioarele pe care le spun uneori copii, alteori am lasat cartea pe un raft ( fiindca mi sa parut nepotrivit sa afirmi ca ai dreptul sa te sinucizi), dar dupa ca am citit-o am avut clar sentimentul ca Bochenski a scris cartea asta cu o libertate interioara de apreciat pentru un om  care avea deja matca lui ca formare intelectuala. Avea studii juridice(univ. din Lvov,Polonia),studii economice si sociologice ( univ din Poznan, Polonia), studii filozofice (univ.Fritbourg, Elvetia) si studii teologice(univ.”Sf.Thomas”, Roma),a devenit „parintele Kornelius”. Aceata carte a sedus intelectualii dar n-a fost acceptata de teologi. Regulile din aceasta carte se situeaza intre egoismul pozitiv(sanatos) si dragostea de sine. Bochenski nu are nici o inhibitie in a se exprima „e o prostie…” sunt prosti cei ce…” versus „omul intelept..”.

Ideea de inceput suna cam asa: pe de o parte „desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune”(Ecl.1,2), niciun lucru si niciun eveniment din lumea aceasta nu are valoare absoluta, nimic nu este durabil. Tot ceea ce este, este relativ si trecator. Omul insusi si toate operele sale (civilizatii,cuceriri ale stiintei, etc) nu sunt in lume decat fragmente lipsite de importanta. Pamantul, mai cu seama, este un veritabil cimitir al civilizatiilor si al natiunilor moarte. Totul se afunda in neant. Mai mult, viata noastra interioara depinde in mare masura de pasiuni si de sentimente, care sunt si ele efemere. Aceasta este, asadar, prima fata  a intelepciunii: desertaciunea desertaciunilor si totul este desertaciune. Dar ea are si o a doua fata: invatatura cu privire la ceea ce trebuie facut in aceasta situatie tragica. Omul nu este decat un foarte mic si neputincios fragment din univers, neexistand decat timp de o fractiune de secunda cosmica. Dar aceasta fractiune este tot ceea ce are el la dispozitie. Legile intelepciunii ne invata cum sa actionam ca sa nu o irosim. Prin urmare nu exista contradictie intre doctrina zadarniciei si perceptul placerii, intre „memento mori” si „carpe diem”.  Constiinta zadarniciei a tot ceea ce suntem si intalnim in lume nu exclude actiunea ci o impune.  Caci tocmai pentru ca totul este zadarnicie fara consistenta trebuie sa ne bucuram de viata.

O viata lunga si fericita(buna).Acesta e principiul fundamental.A fi intelept inseamna in primul rand a trai; in al doilea rand a trai bine; in al treilea rand a trai si mai bine.

(Vezi:  Joseph-Maria Bochenski  „Manual de intelepciune pentru oamenii de rand” ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006)



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s