Follow psyuser on WordPress.com

Tacerea

 

 

„Cel ce stie nu vorbeste,

cel ce vorbeste nu stie.”

Lao zi

 

 


In psihologia comunicarii  se  explica faptul ca procesul comunicarii implica un emitator, un receptor,intre ei este un canal de comunicare si factorii perturbatori. Nu vreau a dezvolt aici mesajele transmise de comunicarea verbala  si nonverbala,despre persuasiune sau limbajul trupului.

Vreau sa abordez comunicarea din cel mai pur unghi: exista cuvantul rostit si exista tacerea. Exista o tacere defensiva, de conjunctura(ca o reactie la vorbele interlocutorului) si exista o tacere asumata, activa.  Tacerea asumata e o tacere constructiva, si se poate aplica in contextul in care individul isi impune o impecabilitate a cuvantului rostit. Folosind impecabilitatea cuvantului vom observa ca tacerea preceda cuvantul intr-o conversatie. Vom observa ca in timp vorbele noastre prind”greutate”. Tacerea asumata este o sursa de liniste nu doar exteriora , ci si interioara. Dovada stau misticii diferitelor culturi care au in comun practicarea tacerii.

„Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti. Rostiti numai adevarul. Spuneti numai ceea ce ganditi. Nu folositi cuvintele pentru a va critica pe sine sau pentru a-i barfi pe cei din jur.Folositi-va de puterea cuvantului pentru a raspandi adevarul si iubirea in lume.” (Miguel Ruiz)

„Felul vostru de vorbire sa fie „Da, da; nu, nu”;ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rau” (Iisus Christos)

Oamenii care „stiu ca stiu” sunt tacuti.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s